Cred că sunt mai bine de 6-7 ani de când n-am mai mâncat prajitură cu foi de napolitană și nucă. Când eram mică mama o făcea foarte des, pentru că nu necesita cine știe ce ingrediente și în plus ieșea și multă și cum familia era mare, era perfectă. Cu timpul am cam uitat rețeta, a rămas printre paginile caietului roșu sub denumirea de „foi Lica” (așa erau denumite foile de napolitană pe vremuri). O singură dată am mai mâncat la o mătușă, dar știu că nu avea gustul prăjiturii făcute de mama. Napolitana mătușii se înmuiase, parcă era cauciucată și nuca nu se prea simțea. Cred că din cauza faptului că nu era tocată, ci dată prin mașină mărunt.
Foile din prăjitură nu trebuie să se înmoaie, ele trebuie să rămână crocante. Crocantul cu caramelul și nuca se îmbină perfect și parcă au gustul copilăriei … cel puțin pentru mine. Eu am avut 5 foi de napolitană cu dimensiunea de 27×37, așa că am avut 4 straturi de cremă.
Prăjitură cu foi de napolitană și nucă (foi Lica)
Ingrediente
- 10 gălbenușuri
- 600 gr zahăr
- 400 gr unt
- 600-650 gr nuci tocate lunguieț (cantitatea de nuci nu este fixă, compoziția poate cere mai multă sau mai puțină)
- 1 pachet foi de napolitană (27×37)
Preparare
- Tocăm nuca lunguieț.
- Dacă vi se pare prea mult zahăr nu e bai să mai scădeți o sută de grame (sau fiecare după gust), eu așa am avut rețeta, așa am mâncat mereu, deci așa o scriu. Din cele 600 de grame de zahăr, jumătate (300) amestecăm cu gălbenușurile. Le bătem bine cu mixerul sau telul și apoi lăsăm deoparte. Restul de zahăr (300) punem într-o cratiță pe foc, până se topește și capătă o culoare ușor maronie (atenție să nu se ardă). Când s-a maronit frumos adăugăm untul și amestecăm.
- Adăugăm apoi compoziția cu ouă și zahăr și la final nucile tocate. Amestecăm și mai lăsăm pe foc până se îngroașă.
- După ce s-a îngroșat luăm de pe foc; trebuie să ne mișcăm repede pentru că se răcește și încheagă și nu se mai întinde. Umplem prima foaie, pe-a doua și tot așa până la ultima. (Dacă se întâmplă totuși să se închege prea repede mai punem puțin pe foc). Când am terminat de umplut, peste prăjitură va fi nevoie să punem ceva greutăți ca să se preseze și eventual să le lăsăm câteva ore bune, cel mai bine peste noapte.
- A doua zi o putem tăia cuburi, romburi, etc. Prajitura cu foi de napolitană și nucă se păstrează bine chiar și după o săptămână (poate și mai mult, nu știu că n-a apucat niciodată).
